Despre noi

Monumentala navă de tip sală a fostei biserici augustiniene se ridică la capătul sudic al centrului orașului Turda, la marginea orașului medieval. Din cauza dispariției aproape totale al fondului construit medieval al augustinienilor în regatul maghiar, clădirea turdeană este greu de analizat din perspectiva unor presupuse tradiții arhitecturale locale. Corul bisericii s-a situat spre centru, astăzi din cor păstrându-se doar arcul de triumf bogat decorat. Corul a avut o lățime egală cu nava, o rezolvare frecventă la bisericile ordinelor mendicante (mai ales la clarise), la ordinul cavalerilor teutoni și la eremiții cartauzieni. Pe baza planului din secolul al XVIII-lea se poate stabili, că capătul corului a avut închidere în ax, care începând din anii 1360 apare la mai multe biserici din Praga ale atelierului Parler, dar totodată trebuie să ținem cont, și de faptul, că indicarea închiderii în ax poate să fie însă și o eroare de desen. La partea inferioară a arcului de triumf sunt consolele unor statui, iar alte console se includ în stâlpul fasciculat al arcului de triumf. Forma teșită a consolelor este rară în goticul transilvan, elementele de profilatură se unesc în planul peretelui printr-o teșitură arcuită. Această rezolvare se găsește la capela Sf. Ecaterina a cetății Karlstein (atelierul Parler, aprox. 1360), în biserica clariselor din Sankt Veit an der Glan (Austria, anii 1330), la nivelul inferior al capelei regale din cetatea Buda (perioada lui Ludovic de Anjou), în cetatea de la Diósgyőr, şi în mai multe clădiri din zona Spiss, între care și claustrul cartauzian din Cerveny Klastor (terminat în anii 1340). Pe lângă aceste analogii îndepărtate, găsim console asemănătoare și în Transilvania, de exemplu în corul bisericii evanghelice din Reghin, datat în anii 1330 de o inscripție, și această datare în cazul din Turda poate fi în corelație cu documentul privilegial din 1331, menționat mai sus.

Nava bisericii este după biserica franciscană din Cluj (actuala biserica reformată de pe strada Kogălniceanu) a doua ca și lungime între bisericile ordinelor mendicante din Transilvania. Este surprinzător îngustimea navei față de lungime (raport de 1/4) și traveele de bolți gotice cu plan pătrat (pe baza contraforturilor și ale amprentelor bolții). Planurile asemănătoare de navă nu sunt foarte frecvente, dar apar la câteva biserici importante ale ordinelor mendicante (de ex. San Francesco din Assisi, 1228–1253). În Austria și în Ungaria cartauzienii au folosit acest tip de plan (Gaming, după 1330, Aggsbach-Dorf, 1380–1392, și Letanovce din zona Spiss). Multe rezolvări speciale ale mănăstirilor cartauziene apar la Turda: spațiul interior unitar, contraforturi pe ambele laturi, traveei de plan pătrat, arc de triumf cu un decroş aproape simbolic. Relația se bazează probabil pe tradițiile comune ale celor două ordine de eremiți (original bisericile eremiților nu au fost frecventate de enoriași, și nu era nevoie de separarea navei de cor).

Nava bisericii a avut trei intrări. Ancadramentul sudic, dinspre mănăstire este cel mai simplu. Portalurile monumentale de est și de nord sunt asemănătoare: ambrazura bogat profilată are o friză elegantă de capitel, format din frunze. Portalul nordic a fost orientat spre centrul orașului. Portalurile se includ într-o serie de ancadramente răspândite din Cârța și Alba Iulia, care au fost folosite în Transilvania până la mijlocul secolului al 15-lea, mai ales la bisericile săsești din zona Târnavelor. Tipurile de frunză ale frizelor se regăsesc la unele șantiere importante din Transilvania: a doua fază a corului bisericii Sf. Mihail din Cluj (aprox. anii 1370) și pe capitelul stâlpului liber al turnului sudic (cu puțin mai târziu), respectiv pe corul de tip hală al bisericii de la Sebeș-Alba (înainte de 1382). Se pare că portalurile au fost realizate în anii 1370–1380, deci sunt mai târzii decât clădirea propriu-zisă a bisericii, care prezintă numeroase elemente arhaice. În portalul nordic a fost introdus în anii 1430 o friză de mulură oarbă și gargui figurativi. Mulurile deosebit de complicate, cu vârfuri decorate prin crini urmăresc ornamentica navei bisericii Sf. Mihail din Cluj, originară din Kosice. Din păcate sunt indescifrabile cele două fragmente de pictură murală de pe fațada nordică, doar decorul chenarului poate să ne indice anumite relații stilistice.

Sistemul relațiilor artistico-stilistice prezentate are mai multe probleme nerezolvate, însă se observă faptul, că biserica din Turda a fost influențată de cele mai importante șantiere din Transilvania și Ungaria medievală. Biserica parohială mai târzie, dar de pretenții artistice la fel de ridicate, indică faptul că toate acestea nu au fost întâmplătoare la Turda, orașul fiind una dintre importantele repere ale geografiei artei transilvane medievale.

În interiorul bisericii ajungem prin ușa deschisă în peretele estic, la începutul secolului al XIX-lea, iar portalul gotic de vest a fost îngustat cu un ancadrament asemănător. Interiorul lăcașului de cult ne amintește de biserica catolică din localitate, deoarece aspectul său actual i se datorează aceluiași meșter, János Kövecsi. Kövecsi a înlocuit tavanul din secolul al XVIII-lea cu patru traveei de bolți a vela mai scunde, care se întretaie cu ferestrele navei. Bolta este decorată cu stucatură. La cele două capete ale interiorului se ridică tribune cu două niveluri. Orga monumentală a fost amplasată pe tribuna vestică în 1812, și a fost aurită și pictată în 1822 de către Maurice Auguste Dupont, dar din păcate decorul pictat original nu se mai observă. Orga cu un sunet deosebit, s-a stricat în al doilea război mondial. Cel mai frumos element al interiorului este amvonul cioplit în 1824 din marmură gri de sculptorul clujean cu o viață tumultoasă, Antal Csűrös. Scara amvonului s-a construit în plomba portalului nordic. Pe corpul amvonului apar trei reprezentări inspirate din imaginile poetice ale Cântării Cântărilor. Mobilierul interior datează, de asemenea, de la începutul secolului al XIX-lea, dintre piesele căruia merită să fie menționată strana preoților. Din nava bisericii se accesează printr-un ancadrament semicircular m

edieval sala de rugăciuni amenajată pe locul capelei medievale, din care ajungem la parterul turnului.

Din datele și informații prezentate mai sus reiese clar unicitatea obiectivului de patrimoniu, atât în ceea ce privește vechimea lui, cât și din punct de vedere arhitectural, cultural, istoric și religios, fiind una dintre cele mai importante monumente ale localității și a județului Cluj.